Ca orice alt limbaj de programare, C++ are un set de instrucțiuni repetitve. Instrucțiunile repetitive au rolul de a repeta execuția unui set de instrucțiuni pentru un anumit număr de ori, sau cât timp o condiție dată este îndeplinită. În C++, aceste instrucțiuni sunt for, while și do while.

Instrucțiunea while

Instrucțiunea while este cea mai simplă instrucțiune repetitivă din limbajul C++. Ea are rolul de a executa un set de instrucțiuni cât timp o condiție este adevărată.

Sintaxă while

Semantică while

Mai intâi, se testează dacă conditie este adevărată. Dacă da, se execută instructiune, și procesul o ia de la capăt. Dacă nu, se iese din while.

Exemple while

Inițial, n este 5. Cum 5 < 10, se execută instrucțiunea n += 2, n devenind 7. Și 7 < 10, așa că n ajunge la valoarea 9. Se intră din nou în while, iar apoi n devine 11. De data asta 11 < 10 este fals, așa că se iese din while și se continuă cu execuția următoarei instrucțiuni din program.

Cred că este destul de clar că, la fiecare pas, se citește și se afișează câte un număr (reținut în variabila x). Mai interesant este să ne dăm seama de câte ori se intră în while, pentru că avem o condiție mai neobișnuită. Ei bine, de fiecare dată când se evaluează n--, de fapt se testează dacă n este nenul. Apoi, indiferent de rezultat, n se decrementează. (Mai multe detalii despre operatorul sufix -- aici.) Dacă n este 0, se iese din while. Se observă că după while, n are valoarea -1.

Acest while va afișa cifra 1 de o infinitate de ori (cât timp adevărul este adevărat).

Instrucțiunea do while

Instrucțiunea do while seamănă foarte bine cu while, diferența majoră fiind că do while testează condiția după ce se execută setul de instrucțiuni.

Sintaxă do while

Semantică do while

Se începe prin execuția instrucțiunii instructiune. Apoi, se testează conditie. În cazul în care condiția este îndeplinită, procesul se reia. Dacă nu, se iese din do while. Se poate observa că setul de instrucțiuni este executat cel puțin o dată, datorită poziționării testului de condiție.

while VS do while

Atenție! Din păcate, în cadrul conditie nu se pot folosi variabile locale declarate în block-ul de instrucțiuni subordonat do while-ului.

Exemplu do while

În acest exemplu, se vor citi numere și se vor aduna la suma sum până când se introduce valoarea -1 (inclusiv).

Instrucțiunea for

Instrucțiunea for este folosită de obicei pentru a itera printre numerele dintr-un interval în ordine crescătoare sau descrescătoare. Însă, limbajul C a inovat cu adevărat instrucțiunea for, făcând-o mult mai flexibilă și mai practică.

Sintaxă for

Este bine de știut că oricare din cei trei „parametri” ai structurii for poate lipsi, însă cele două caractere ; sunt obligatorii, pentru a-i separa. Dacă conditie lipsește, se consideră că valoarea sa de adevăr este true întotdeauna.

Semantică for

  1. Se execută instructiune1. Aceasta este o instrucțiune de inițializare, ce se execută o singură dată. De obicei, inițializează o variabilă contor (iterator) cu o anumită valoare, de la care se începe iterația.
  2. Se testează conditie. Dacă aceasta este adevărată, se continuă cu pasul următor. Dacă nu, se iese imediat din for și programul continuă cu instrucțiunile următoare.
  3. Se execută instructiune.
  4. Se execută instructiune2, care de obicei incrementează sau decrementează iteratorul.

Exemple for

Exemplul 1.

Afișarea textului "InfoGenius\n" de 618 ori

Observăm că pentru acest for, i-ul (i de la iterator) trebuie declarat (ca orice altă variabilă) mai sus. În C++ s-a adăugat posibilitatea declarării iteratorilor locali chiar în for, ceea ce în C nu era posibil. Pe de o parte este avantajos, pentru că ne ajută să menținem un program cât mai modularizat, dar are și dezavantaje despre care vom discuta imediat. Până una alta, cam așa arată versiunea C++ a for-ului de mai sus:

Acesta este un exemplu în care variabila contor este folosită doar pentru a menține numărul curent de pași. Așa că, un for ce mergea de la 1 până la 618 (inclusiv) ar fi avut exact același efect.

Chiar și un for ce itera de la 618 la 1 ar fi fost bun în această situație.

Exemplul 2.

Calcularea sumei a n numere date

Acesta este un bun exemplu unde putem folosi un block de instrucțiuni subordonat for-ului. La fiecare pas vom citi valoarea numărului curent în x, iar apoi vom actualiza suma.

Exemplul 3.

Căutarea celui mai mare număr divizibil cu 10 mai mic decât n

La fiecare pas acest for execută instrucțiunea vidă (;). În problemele cu vectori, for-uri de genul ăsta sunt foarte utile. În plus, se mai poate observa ceva important. Ăsta e unul din for-urile unde suntem obligați să nu declarăm iteratorul local. Dacă am face asta, nu l-am mai putea afișa când ieșim din for.

Exemplul 4.

Parcurgerea unui interval din ambele direcții simultan

Din nou, un exemplu practic se poate găsi în articolul Probleme simple cu vectori în C++. Am vrut să vă arăt că for-ul este al doilea context în care operatorul de concatenare a instrucțiunilor (,) este cel mai folosit. Primul este declararea a mai multe variabile de același tip printr-o singură instrucțiune. Ei bine, le putem combina 🙂

Un alt lucru bun de observat este că aici am folosit acolade fără instrucțiuni între ele, în loc de ;. Este exact același lucru.

Exemplul 5.

Afișarea unui pătrat de lungime 10 format din caractere '.'

Acest exemplu arată că putem avea un for în alt for (for-uri imbricate). Totuși, este o problemă cu secvența de cod de mai sus. La fiecare pas din primul for, când se intră în al doilea, se declară variabila j. Deci j va fi declarat de 10 ori. Dacă declaram ambele variabile contor înaintea for-urilor, j ar fi fost declarat o singură dată, deci ar fi o soluție ceva mai bună. La concursuri și olimpiade nu risc să-i declar local când e vorba de for-uri imbricate, chiar dacă nu cred că asta a făcut vreodată departajarea între două punctaje prin timpul de execuție. Dar când lucrez acasă probleme de info, prefer iteratorii locali mereu, pentru că sunt mult mai comozi.

Încă ceva interesant despre iteratorii locali. Secvența următoare de cod funcționează la fel de bine ca cea de mai sus. Când se iese din al doilea for și se continuă cu i++ din primul, al doilea i deja nu mai există, așa că nu va intra în conflict cu primul, generând un rezultat corect.

Exemplul 6.

Formarea unui ciclu infinit

Inițial, acest for nu face nimic. Apoi, pentru totdeauna, nu face nimic de câte două ori. Acesta este un exemplu de ciclu infinit, echivalentul lui while (true) și al lui do ; while (true);.

Instrucțiunile break și continue

Adeseori, pentru a nu scrie condiții prea lungi în instrucțiunile repetitive, folosim break și switch. Ele pot fi utilizate atât în for, cât și în (do) while. Instrucțiunea break face programul să iasă imediat din structura repetitivă curentă, fără să mai testeze vreo condiție logică. În schimb, instrucțiunea continue are rolul de a trece direct la pasul următor din instrucțiunea repetitivă. Mai precis, te trimite la finalul block-ului de cod curent. Am folosit vectori pentru a ilustra câte un exemplu clar cu cele două instrucțiuni.

Exemplu break

În acest exemplu, se caută valoarea 618 în vectorul v, și se afișează "DA\n" doar dacă aceasta există. Când am găsit-o, am dat un break, pentru că nu are sens să continuăm căutarea printre următoarele elemente. Iată și varianta în care nu se folosește break:

Exemplu continue

Aici adunăm la sum doar elementele din v diferite de 618. Desigur, problema se putea rezolva în mai puține linii de cod, fără continue. De obicei, continue este folosit ca să dăm repede la o parte cazurile care nu ne interesează.

Bonus: Range-based for

Acesta este un tip mai special de for, introdus în C++11, special pentru STL. Cel mai probabil n-ați auzit de el la școală 🙂 El are rolul de a itera printre elementele unui container STL, ajutându-ne să scriem mult mai puțin cod decât cu un for obișnuit (în special pentru containere ca map). Sintaxa este următoarea:

Iteratorul trebuie să fie neapărat declarat local în for. Iată cum funcționează un range-based for pentru std::vector:

Acesta este echivalentul a:

De multe ori, în astfel de for-uri, iteratorul este declarat folosind auto. Motivul este că, din nou, te scutește de ceva tastat la containeri ca map, unde iteratorii sunt mai complicați. Voi scrie mai detaliat despre acest tip de for în articolele următoare despre STL.

Pe cât de util este range-based for-ul, pe atât de atenți trebuie să fim la concursuri dacă putem folosi facilitățile C++11. Evaluatorul învechit de pe site-ul .campion, de exemplu, nu acceptă așa ceva.

Sper că n-am ratat nimic important despre instrucțiunile repetitive. Puteți găsi mai multe aplicații cu acestea în articolul Probleme cu elementele de bază ale limbajului C++. De asemenea, o sursă bună de antrenament este PbInfo. Dacă aveți vreo întrebare legată de instrucțiunile repetitive din C++, lăsați un comentariu mai jos și vă voi ajuta 🙂

Îți place conținutul acestui site?

Dacă vrei să mă susții în întreținerea server-ului și în a scrie mai multe articole de calitate pe acest blog, mă poți ajuta printr-o mică donație. Află aici cum o poți face!