Grădinile productive câștigă popularitate în cele mai diverse locuri, de la case private la trotuare și spații publice. Ideea că o grădină poate fi în același timp estetică și productivă nu mai este considerată o alternativă. Astăzi, zonele verzi sunt percepute ca un sistem capabil să producă alimente, să îmbunătățească solul și să crească biodiversitatea, fără a sacrifica designul sau utilizarea zilnică.
În ultimii ani, această abordare a început să fie repetată în diverse inițiative locale. În cadrul excursiilor și interviurilor realizate de DeRaïs, diferiți experți revin la același concept din perspective diferite și la scări diferite. Cea mai recentă dintre aceste discuții a avut loc cu Mingo de Rico în pepiniera sa Entreyuyos.
În Tandil, Mingo de Rico consideră livada ca un sistem viu, în care fiecare plantă îndeplinește mai multe funcții. În pepiniera sa, designul nu face distincție între plantele decorative și cele fructifere: pomii fructiferi, plantele erbacee, ierburile aromatice și florile coexistă într-un singur spațiu. „Nu este vorba despre plantare de dragul plantării, ci despre înțelegerea modului în care speciile coexistă”, explică el în timpul excursiei.
Proiectul propus diferă de grădina tradițională izolată, precum și de grădina destinată doar admirării. Aici, vegetația este proiectată astfel încât să rodească în mod constant, să se adapteze la mediul înconjurător și să fie durabilă pe termen lung.
Punctul de vedere al lui Mingo se regăsește și în alte exemple descrise deja în aceste pagini. Virginia Escribano, de exemplu, propune „pradivera” ca alternativă la peluzele tradiționale, sporind productivitatea trotuarului prin amestecuri de ierburi, plante aromatice și flori, care reduc costurile de întreținere și atrag biodiversitatea.
La Huerta Orgánica, Carlos lucrează cu grădini familiale, unde producția este integrată în viața de zi cu zi: paturi de legume, pomi fructiferi, compostare și îngrijirea solului – toate acestea fac parte dintr-un singur sistem. În acest caz, Carlos pune accentul pe grădina sintropică .
Timp de mulți ani, astfel de propuneri au fost considerate excentrice. Paturile de flori cu rozmarin, lavandă sau varză decorativă pe trotuarele orașelor europene păreau idei greu de reprodus. Ele erau percepute ca tendințe trecătoare sau soluții rupte de realitatea locală. Astăzi, această percepție se schimbă. Experiența repetată arată că nu mai avem de-a face cu o tendință, ci cu o realitate care funcționează și se adaptează.
Pentru ca o grădină să fie considerată productivă, nu este necesar să aibă o suprafață mare sau un plan complex, dar sunt necesare câteva elemente cheie. Trebuie să existe o producție reală, chiar și la scară mică, cu plante care rod, au frunze, flori sau emană arome, care pot fi recoltate pe tot parcursul anului. Acestea pot fi amestecate cu paturi de trandafiri, plante ierboase sau perene, dar prezența speciilor care sunt utilizate în alimentație într-un fel sau altul este foarte importantă.
La baza acestei metode de producție stă diversitatea speciilor, evitarea monoculturilor și combinarea plantelor cu funcții diferite: unele oferă hrană, altele acoperă solul, atrag polenizatori sau contribuie la îmbunătățirea mediului înconjurător.
Solul joacă un rol central în acest tip de grădină. O grădină fructuoasă are nevoie de un sol viu, bogat în substanțe organice, compost și acoperire vegetală, pentru a-i proteja și menține viabilitatea. În plus, este necesară prezența florilor și plantelor care atrag insectele benefice, care joacă un rol cheie în menținerea echilibrului sistemului. Toate acestea trebuie integrate în designul general al grădinii, fără zone izolate sau ascunse: productivitatea este o parte integrantă a peisajului și a utilizării zilnice a spațiului.
În cele din urmă, gestionarea conștientă a resurselor de apă și alegerea speciilor de plante adaptate climatului și zonei completează definirea unei grădini funcționale și durabile pe termen lung.
