Înțelegerea biologiei lor, previzionarea ciclurilor de dezvoltare și alegerea unui loc potrivit pentru plantare sunt decisive.
Cuprins
În rubrica noastră „Botanică” cu Oscar Dominguez, lăudăm adesea generozitatea lumii vegetale, dar nu tot ceea ce încolțește este întotdeauna binevenit. Săptămâna trecută, vizita într-o grădină cu un tufiș mare de birușină, care a fost tăiat brusc și fără respect, a readus în prim-plan o discuție recurentă: ce să faci când fructele unui copac devin o problemă zilnică? Proprietarii s-au săturat de pete, de fluxul constant de mierle și de aspectul neîngrijit lăsat de fructele căzute. Decizia lor a fost radicală. Poate chiar prea radicală.
Acesta nu este un caz izolat.
Fructele unor copaci și arbuști cauzează multe probleme în grădinile urbane, în curți, pe trotuare sau alei. Problemele sunt, de obicei, aceleași: pete persistente pe pământ sau pe haine, atragerea insectelor și păsărilor – cu „daune colaterale” ulterioare – suprafețe alunecoase după căderea fructelor coapte și chiar mirosuri neplăcute la fermentarea pulpei.
Printre cele mai cunoscute exemple se numără copacii de dud, apreciați pentru umbra lor și care inspiră teamă prin fructele lor cărnoase, capabile să coloreze asfaltul în violet timp de câteva săptămâni. Ceva similar se întâmplă și cu măslinii, ale căror fructe mici, căzând, nu numai că colorează, ci și transformă suprafețele netede în adevărate patinoare.
Biruina, utilizată pe scară largă ca gard viu sau copac urban, rodeste abundent cu fructe negre, care atrag numeroase păsări. Rezultatul este o grădină plină de viață, dar și destul de neîngrijită. Măslinul, cu fructele sale mari și bine vizibile, poate crea probleme dacă nu este cules la timp, mai ales în locurile publice. Dar ce zici de ginkgo biloba, un copac interesant prin istoria și frunzele sale, dar ale cărui semințe feminine emit un miros puternic și neplăcut atunci când se coc?
Fructele de smochin și ficus merită o atenție specială. Fructele lor sunt delicioase sau, cel puțin, foarte spectaculoase, dar sunt și lipicioase și rod abundent. În plus, merită să ne oprim asupra unui aspect botanic care a rămas neobservat: polenizarea smochinilor este un proces unic și fascinant, care depinde de o mică viespe specializată și explică multe dintre caracteristicile acestui „fruct fals”. În ceea ce privește căpșunile, acestea înfloresc și rod aproape simultan, ceea ce le sporește de multe ori atractivitatea… dar și cantitatea de gunoi care ajunge în final pe pământ.
Răspunsuri și soluții
În acest stadiu, apare inevitabil întrebarea: trebuie să scăpăm de acești copaci pentru a evita problemele? Răspunsul este nu, sau cel puțin nu neapărat. Există strategii care permit minimizarea dezavantajelor, fără a sacrifica frumusețea și fără a recurge la tăieri agresive, care slăbesc copacul și îi deteriorează structura.
O tăiere planificată corect, efectuată la momentul potrivit și ținând cont de toate nuanțele, poate reduce cantitatea de fructe, fără a dăuna copacului. În unele cazuri se utilizează etefonul — un regulator de creștere care reduce randamentul — întotdeauna sub îndrumarea tehnică și în conformitate cu normele. O altă opțiune pentru grădinile private, în special în perioada de coacere, este utilizarea de plase sau sisteme de recoltare discrete și temporare.
