O analiză recentă confirmă acest lucru: unele exemplare ating o durată de viață de jumătate de secol, în principal datorită stadiului larvar îndelungat din pădurile Americii de Nord.
Cuprins
Printre cele mai uimitoare observații din lumea animală se numără durata de viață neobișnuită a gândacului auriu ( Buprestis aurulenta ). Această specie poate trăi până la 50 de ani , ceea ce este un indicator neobișnuit pentru insecte , și este cunoscută mai ales pentru stadiul larvar îndelungat.
Potrivit Science Focus și Muy Interesante, aspectul său strălucitor la lumină, precum și capacitatea de a rămâne ascuns sub scoarța copacilor timp de zeci de ani, fac din acest insect un obiect incredibil de interesant pentru studiul biologiei .
În plus, gândacul auriu împarte atenția cu alte insecte longevive, precum termitele, furnicile și cicadele, ceea ce pune sub semnul întrebării concepțiile generale despre durata de viață a nevertebratelor mici.
Gândacul auriu: aspectul și mediul de viață
Gândacul auriu se distinge prin exoscheletul său cu nuanțe metalice intense, cu reflexe aurii, cupru și verde smarald . Muy Interesante indică faptul că strălucirea irizată nu este determinată de pigmenți, ci de o colorare structurală complexă, creată de microstructurile din exoschelet, care reflectă și refractă lumina.
Această caracteristică vizuală are și o utilitate practică. Ea permite păsării să se camufleze printre frunze, să-și regleze temperatura corpului și să atragă un partener în perioada de reproducere.
Această specie a fost descrisă de Carl Linnaeus în 1767 . Potrivit Science Focus , aria sa de răspândire acoperă în principal pădurile de conifere din partea de vest a Americii de Nord , de la California până la Columbia Britanică . Aceste habitate, bogate în pini și brazi, oferă adăpost și hrană pentru ciclul său de viață lung.
Spre deosebire de alte insecte, Buprestis aurulenta depune ouă în trunchiuri de copaci morți, pe cale de a muri sau recent tăiați, care au păstrat scoarța . Protecția oferită de scoarță permite larvelor să se dezvolte fără contact direct cu prădătorii, ceea ce contribuie la supraviețuirea lor pe termen lung.
Longevitate neobișnuită: cel mai lung ciclu de viață.
Durata de viață a gândacului auriu este excepțională printre nevertebrate. Publicația Muy Interesante menționează că unele exemplare au trăit până la 50 de ani , în principal datorită stadiului larvar. Science Focus documentează stadii larvare cu o durată de până la 47 de ani .
În stadiul subteran, larva se hrănește cu substanțele nutritive conținute în lemnul mort sau slăbit . În condiții normale, potrivit Muy Interesante , stadiul larvar durează de obicei între unu și patru ani, deși au existat cazuri în care larvele au apărut după 15 sau chiar 20 de ani. Această variabilitate depinde de factori precum temperatura și disponibilitatea lemnului adecvat.
Stadiul adult apare de obicei primăvara sau la începutul verii . În acest moment, insecta iese din letargie pentru a se reproduce și a-și încheia ciclul de viață. Cu toate acestea, faza adultă este scurtă : ele trăiesc doar câteva săptămâni sau luni, dedicându-și toată energia reproducerii și generației următoare.
Comparație: alte insecte cu viață lungă
Deși gândacul auriu este recordmanul în ceea ce privește durata de viață, acesta nu este singurul insect care contrazice așteptările privind durata de viață a nevertebratelor. Potrivit Science Focus , regina termitelor poate trăi până la 30 de ani și depune între 20.000 și 30.000 de ouă pe zi, după cum notează Muy Interesante . Durata medie de viață a acestor regine este de obicei între 15 și 17 ani , în funcție de specie și de mediul de viață.
În cazul furnicii negre de grădină ( Lasius niger ), publicația Science Focus raportează o durată maximă de viață de 28 de ani în colonii ținute în condiții de laborator. Aceștia subliniază diferența de durată de viață între regine și furnicile lucrătoare, acestea din urmă având o durată de viață semnificativ mai scurtă.
Cicadele reprezintă un alt caz remarcabil. Ele rămân în faza subterană până la 17 ani, absorbind seva din rădăcini, înainte de a ieși în masă la suprafață pentru a se reproduce. Muy Interesante subliniază că această ieșire în masă asigură continuitatea speciei și creează spectacole naturale unice, în special în America de Nord.
Printre lepidoptere, fluturele monarh nord-american este o excepție, deoarece ciclul său migrator îi permite să trăiască câteva luni, în timp ce majoritatea fluturilor trăiesc doar câteva săptămâni.
Impactul ecologic și considerarea ca dăunător.
Conform publicației Muy Interesante , această specie joacă un rol important în pădure, contribuind la descompunerea și reciclarea nutrienților din copacii morți sau bolnavi . Roșind și mâncând lemnul, aceasta contribuie la refacerea mediului forestier și la eliberarea resurselor necesare pentru noi plante și organisme.
Cu toate acestea, în Statele Unite, acest dăunător este considerat greu de eradicat, în special în clădirile și structurile construite din lemn, care sunt susceptibile de a fi atacate de larve. Deoarece rămâne ascuns timp de mulți ani, detectarea sa este adesea întârziată până când apar daune vizibile sau se aude sunetul caracteristic produs de rosul lemnului.
În ciuda aspectului său impresionant, activitatea de rodire a lemnului a gândacului auriu reprezintă o problemă atât pentru industria forestieră, cât și pentru proprietarii de case din zonele împădurite. Combaterea acestuia este dificilă din cauza ciclului de viață îndelungat al larvelor și a biologiei sale greu de înțeles.
Dualitatea acestui insect, capabil să rămână neobservat ani de zile și, în același timp, să joace un rol important în refacerea pădurilor de conifere, demonstrează importanța sa ecologică și relația complexă cu ecosistemele în care trăiește.
