Pregătirea semințelor înainte de semănat influențează în mod direct viteza și calitatea germinării tomatelor. În condiții identice de cultivare, diferite metode de tratare dau rezultate vizibil diferite – atât în ceea ce privește perioada de germinare, cât și puterea plantelor tinere. Autorul canalului Zen „Ogorodnie shpargalki” (18+) a realizat un experiment vizual, care a arătat că o metodă simplă și accesibilă poate accelera apariția răsadurilor cu câteva zile.
Cuprins
Pentru a asigura puritatea experimentului, a fost ales un singur soi de roșii — „Bychie serdce”. Au fost utilizate în total 120 de semințe, care au fost împărțite în șase grupe egale de câte 20 de bucăți. Toate semințele au fost semănate în același amestec de sol, la o temperatură stabilă de aproximativ +24 °C și cu același regim de udare. Singura diferență a fost metoda de tratare înainte de semănat.
În experiment au fost incluse următoarele metode:
- însămânțare uscată fără pregătire;
- înmuiere în apă obișnuită;
- tratare cu soluție de mangan;
- tratare termică cu apă fierbinte;
- înmuiere în soluție de cenușă;
- tratare cu clorhexidină farmaceutică.
Înainte de începere, toate semințele au fost calibrate într-o soluție salină: exemplarele care au plutit au fost eliminate, iar cele complete au fost utilizate pentru însămânțare. Această abordare a permis eliminarea influenței calității semințelor asupra rezultatului final.
De ce permanganatul a dat cele mai bune rezultate
Soluția de permanganat de potasiu a fost utilizată în concentrație slabă — de culoare roz pal. Semințele au fost ținute în ea nu mai mult de 15 minute, după care au fost spălate și semănate imediat. Această metodă a dat un avantaj vizibil încă din faza incipientă a observațiilor.
Primele răsaduri după tratarea cu permanganat au apărut în a treia zi. Pentru comparație, în cazul însămânțării uscate, răsadurile au apărut abia în a șaptea zi. Diferența a fost de patru zile, ceea ce este deosebit de important atunci când se cultivă răsaduri într-un termen limitat.
Datele finale după șapte zile au arătat o diferență semnificativă între metode:
- mangan — aproximativ 80 % germinabilitate;
- tratarea termică cu apă fierbinte — aproximativ 70 %;
- soluție de cenușă — aproximativ 65 %;
- clorhexidină — aproximativ 55 %;
- înmuierea în apă — mai puțin de 50 %;
- însămânțarea uscată — aproximativ 50 %, în acest caz lăstarii erau mai slabi.
Pe lângă numărul de răsaduri, a existat o diferență și în ceea ce privește calitatea acestora. Semințele tratate cu permanganat au dat răsaduri mai puternice și mai uniforme, cu tulpini groase și o culoare intensă. În cazul însămânțării uscate, plantele s-au dovedit a fi mai puțin dezvoltate, cu tulpini subțiri și creștere încetinită.
Care este mecanismul de acțiune al potasiului
Potasiul acționează în două direcții. Pe de o parte, dezinfectează suprafața semințelor, inhibând fungii și bacteriile care pot încetini germinarea. Pe de altă parte, o soluție slabă stimulează procesele interne, accelerând „trezirea” embrionului.
Este important să se respecte concentrația și timpul de tratare. O soluție prea saturată sau o înmuiere prelungită pot deteriora semințele și pot avea un efect invers.
Din punct de vedere al costurilor, tratarea cu mangan rămâne una dintre cele mai accesibile. Un singur pachet ieftin este suficient pentru zeci de proceduri, iar costul tratării unui lot de semințe se măsoară literalmente în bănuți. În același timp, efectul asupra vitezei și calității germinării este comparabil sau depășește rezultatul obținut cu produse farmaceutice și specializate mai scumpe.
Pentru semințele vechi este permisă o tratare puțin mai îndelungată sau combinarea potasiului cu o soluție de cenușă, dar principiul de bază rămâne același – moderație și precizie.
