Devine din ce în ce mai evident că plantele care, cu câteva decenii în urmă, erau considerate de la sine înțelese, revin în grădini. Considerate mult timp demodate și „demodate”, ele apăreau în principal în locuri rurale idilice. Cu toate acestea, așa-numitele „flori ale bunicii” trăiesc acum o adevărată renaștere – ele atrag prin farmecul lor natural, prin explozia de culori și prin faptul că nu necesită îngrijire constantă. Și printre ele există o plantă capabilă să acopere întregi paturi de flori și să atragă atenția de la distanță… mulgătoarea, una dintre cele mai strălucitoare perle ale grădinilor din trecut.
Cuprins
Mulgătoarea de grădină devine din nou populară.
Până de curând, era practic un element decorativ obligatoriu în grădinile bunicilor noștri. Astăzi, mulgă de grădină trăiește o renaștere – este o plantă spectaculoasă și extrem de rezistentă pentru borduri și grădini naturaliste. Ea încântă nu numai prin aspectul său, ci și prin nepretențiozitatea sa: poate crește acolo unde multe alte plante perene pur și simplu renunță.
Deși această plantă nu se găsește în natură – este un hibrid cultivat exclusiv în grădini – ea păstrează totuși multe trăsături ale originii sale sălbatice. Crește bine pe sol nisipos ușor și nu necesită udare frecventă. Este o alegere excelentă pentru cei care doresc să adauge înălțime, culoare și aer natural grădinii lor, fără a petrece fiecare zi îngrijind-o intens.
Măceșul de grădină: înflorește și are proprietăți curative.
Măceșul de grădină (Verbascum x hybridum) este o plantă perenă bienală, care în primul sezon formează o rozetă magnifică de frunze la bază, iar în anul următor apare o tulpină spectaculoasă, rigidă, acoperită cu flori dens dispuse. În funcție de soi, acesta atinge de obicei 80-150 cm înălțime, ceea ce îl face un fundal excelent pentru compoziții florale joase și plante de acoperire a solului.
Înflorirea durează mult și abundent, oferind o paletă caldă și plăcută de culori – de la crem și galben intens până la nuanțe delicate de somon și roz. Inflorescențele sale sunt un adevărat magnet pentru polenizatori: albine, bondari și fluturi, animând și mai mult grădina la mijlocul verii. De asemenea, este important de știut că florile sunt comestibile și sunt adesea folosite în rețete casnice pe bază de plante — tradițional, li se atribuie proprietăți calmante și expectorante, cunoscute în medicina populară de multe generații.
O plantă care iubește soarele și liniștea.
Această plantă se simte cu siguranță mai bine dacă este lăsată în pace, decât dacă este îngrijită excesiv. Crește cel mai bine în plin soare și în sol nisipos ușor. Preferă locurile calde și bine aerisite, dar solul prea fertil, greu și umed îi face cel mai mult rău – înflorirea scade semnificativ, iar planta rămâne în principal cu frunze. Dacă găsiți un loc și un sol potrivit, vă va răsplăti cu o creștere fără probleme pe tot parcursul sezonului.
Cea mai bună perioadă pentru însămânțare este de la mijlocul lunii mai până la sfârșitul lunii iunie. Puieții tineri pot fi transplantați într-un loc permanent în toamnă – vor avea timp să se înrădăcineze înainte de venirea iernii, ceea ce va facilita înrădăcinarea în anul următor. După aceea, îngrijirea este minimă: îndepărtarea florilor ofilite și udarea numai în perioadele de secetă prelungită. Planta adultă se adaptează rapid, suprimă eficient buruienile și necesită, de obicei, îngrijire minimă.
Măceșul: sănătate și frumusețe
Măceșul de grădină nu este doar o plantă uimitoare, capabilă să reziste la condiții dure, ci și o plantă medicinală valoroasă. Florile sale conțin saponine, flavonoide și mucus, printre alte substanțe, de aceea sunt folosite de ani de zile pentru ameliorarea tusei și a iritației gâtului. Ele sunt utilizate atât în fitoterapia casnică, cât și în cosmetologie – de exemplu, ca ingredient în tonice pentru pielea sensibilă și predispusă la roșeață.
Deși florile tăiate nu sunt cele mai durabile în vază, ele sunt folosite din ce în ce mai des în compoziții în stil natural, imitând o pajiște. Acestea arată cel mai bine în combinație cu ierburi, cereale și alte plante perene, conferind buchetelor ușurință și individualitate. Măceșul ilustrează perfect motivul pentru care plantele vechi, aparent „obișnuite”, revin la modă – ele sunt atât decorative, cât și practice.
Florile din grădina bunicii își redescoperă frumusețea.
Plantele cunoscute din „grădinile bunicii”, asociate odinioară cu simplitatea și atmosfera pastorală, revin astăzi într-o nouă înfățișare. Malvele ocupă din nou un loc central – flori înalte, în nuanțe delicate pastelate sau saturate, care cresc de-a lungul gardurilor și zidurilor și arată minunat în grădinile naturaliste. Alături de ele apar din ce în ce mai des floxii paniculati: plante perene clasice, parfumate, care creează pete de culoare strălucitoare de roz, violet și alb. Calendula se bucură, de asemenea, de o renaștere – modestă, dar elegantă, apreciată nu numai pentru frumusețea sa, ci și pentru proprietățile sale curative.
Gura leului și garoafa barbată câștigă, de asemenea, popularitate – specii fără de care odată era greu de imaginat o grădină de la țară. Ele atrag atenția prin simplitatea, rezistența la secetă și farmecul lor unic; sunt ușor de combinat atât cu cereale decorative moderne, cât și cu plante care atrag polenizatorii. Bujorii și irișii au revenit, de asemenea, la modă – florile lor luxoase și dense completează compozițiile romantice și arată minunat în buchete. Ceea ce odată era considerat demodat, devine acum un clasic atemporal și un motiv pentru o călătorie plăcută și sentimentală în trecut, către amintirile copilăriei.
