Un studiu internațional arată că clima și biomul determină organizarea socială a mii de specii. Se dezvăluie modul în care acest comportament a permis acestor insecte să se adapteze la medii de viață atât de diverse, precum pădurile tropicale, deșerturile și zonele temperate.
Un grup internațional de oameni de știință condus de Universitatea din Lausanne, în colaborare cu Universitatea din Hong Kong, a reconstituit modelele sociale ale uneia dintre cele mai diverse și de succes familii de animale de pe planetă: furnicile . Studiul, publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences , a analizat datele a peste 3000 de specii și a ajuns la concluzia că bioma și clima determină configurația comunităților lor.
Lucrarea realizată de Cleo Bertelsmeyer și Eddie Peroshon a dus la crearea uneia dintre cele mai mari baze de date privind comportamentul social al furnicilor, care conține informații de pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. Oamenii de știință au colectat date despre 3299 de specii, concentrându-se pe trei caracteristici cheie: dimensiunea coloniei, numărul de matrițe și morfologia indivizilor muncitori.
Pe baza acestor parametri, ei au identificat trei modele principale de organizare socială, fiecare dintre ele fiind legat de condițiile de mediu din diferite regiuni: zone tropicale, zone aride și zone temperate.
În regiunile tropicale, unde predomină temperaturile ridicate și fluctuațiile sezoniere nesemnificative, coloniile de furnici sunt, de obicei, mici, cu o singură regină și o diversitate morfologică remarcabilă în rândul indivizilor muncitori. Eddie Peroshon a explicat: „În regiunile tropicale, diversitatea și numărul furnicilor intensifică concurența pentru spațiu, în special pentru locuri de cuibărit, ceea ce favorizează comunitățile mai mici”.
Existența diferitelor caste de lucrătoare a permis utilizarea unei game mai largi de resurse, iar stabilitatea climatică a contribuit la supraviețuirea și reproducerea coloniei, chiar și în prezența unei singure regine. Acest model s-a dovedit eficient în ecosistemele în care concurența pentru locurile de cuibărit este mare, iar presiunea ecologică rămâne relativ constantă pe tot parcursul anului.
Al doilea model, caracteristic mediilor aride, cum ar fi deșerturile, a demonstrat colonii mai mari, cu mai multe mame (poligamie) și indivizi muncitori de diferite forme. În astfel de condiții, fluctuațiile extreme de temperatură și lipsa hranei reprezentau probleme frecvente. Potrivit datelor Universității din Lausanne, „viața în colonii mari reduce riscul de prădare și deshidratare”.
Prezența mai multor tipuri de albine lucrătoare a permis utilizarea eficientă a resurselor limitate, iar prezența mai multor mame a contribuit la crearea de noi cuiburi și la creșterea rezistenței la condiții nefavorabile. Această strategie s-a dovedit vitală pentru supraviețuirea în ecosisteme în care disponibilitatea hranei poate scădea drastic și în care riscul de a pierde singura albină reproductivă ar fi prea mare.
În zonele temperate din Europa, Asia și emisfera sudică, inclusiv în țări precum Spania, Japonia, Noua Zeelandă și Chile, a predominat al treilea model: colonii cu mai multe regine și indivizi muncitori morfologic omogeni, adică monomorfism. Variabilitatea semnificativă a resurselor și a temperaturilor pe parcursul anului a dus la formarea de comunități predispuse la poliginie, deși indivizii muncitori au păstrat o morfologie similară.
Cleo Bertelsmeier de la Universitatea din Lausanne a remarcat: „Acolo unde sursele de hrană se pot schimba rapid, este mai bine să fii o furnică universală decât una specializată”. O astfel de organizare a contribuit la adaptarea la schimbări imprevizibile și la restructurarea rapidă a coloniei ca răspuns la fluctuațiile mediului înconjurător.
Hărțile furnizate de Universitatea din Lausanne au arătat că modele similare de organizare socială sunt observate în regiuni îndepărtate, atunci când se reproduc condiții de mediu similare, ceea ce sugerează că clima, geografia și sezonalitatea au jucat un rol cheie în evoluția comunităților animale complexe.
Studiul a subliniat, de asemenea, amploarea fără precedent a acestei analize, care a depășit lucrările anterioare, concentrate pe câteva caracteristici sau specii, prin integrarea unei multitudini de aspecte sociale și acoperirea unui eșantion global.
Studiul a oferit o nouă perspectivă asupra evoluției comportamentului social la animale, arătând că speciile separate de distanțe mari au elaborat decizii colective comparabile pentru probleme ecologice similare. Astfel, diversitatea socială a furnicilor reflectă nu numai adaptabilitatea lor, ci și influența profundă a mediului asupra vieții comunității.
