Best of FIICode 2021

Best of FIICode 2021

Principalul proiect în care m-am implicat în primul an de facultate (2020-2021) a fost FIICode – un concurs de algoritmică, în stil ICPC, format din patru runde, organizat de studenții Facultății de Informatică din Iași. Prin studenții mă refer la vreo zece persoane pasionate de programare competitivă, care până la urmă au rămas în jur de patru, dintre care a patra varia de la meeting la meeting. Noroc că în ultimii doi ani ni s-a alăturat și Bicsi, care a mai venit cu niște idei de probleme mișto.

Până la urmă a fost o experiență interesantă, cu nopți dormite o oră și jumătate, enunțuri scrise în timpul rundei, teste generate la zece minute după începerea rundei… Cu cinci minute înainte de runda a treia, noi abia terminasem cu trei probleme din cinci. La una dintre cele lipsă, comisia avea trei surse. Fiecare dădea diferit – nici nu știam pe care să o folosim pentru a genera testele oficiale. O altă chestie mișto este că prin sursele concurenților am găsit comentarii de genul:

Comentariu Baltagul

În finală chiar am scris un enunț despre Baltagul, special pentru autorul comentariului. Din păcate, nu cred că a avut ocazia să-l citească. Lăsând gluma la o parte, probabil că așa aș fi reacționat și eu dacă eram concurent. Tocmai din acest motiv, următoarea ediție FIICode va avea doar două runde. Cum zicea și proful meu de mate din liceu,

decât mult și prost, mai bine puțin și prost.

Cum am ales numele problemelor?

Știm cu toții că a stabili numele problemelor este cea mai dificilă parte din organizarea unui concurs de informatică. Asta pentru că trebuie, pe cât posibil, să potrivești numele problemei cu indexul ei în listă. Adică, numele problemei A trebuie să înceapă cu litera A, numele problemei B cu B și așa mai departe.

În prima rundă am vrut să mascăm în numele problemelor autorii lor:

  1. Aisimok: Komisia scris invers. Nu întâmplător asta e prima problemă, deoarece în continuare urmează să prezentăm membrii comisiei.
  2. B9i: Dacă se află pe aici vreun concurent din ediția trecută, probabil că numele ăsta e cel mai mare mister pe care vrea să-l deslușească. Ei bine, 9 scris cu cifre romane este IX. Așadar, B9i vine de la BIXi, care vine de la… Bicsi!
  3. Cuinelo: Oleniuc scris invers.
  4. Dr. Anei: Dacă inserăm Dr. între An și ei, obținem Andrei. Numele era cât pe ce să rămână Dr. Ian. Noroc de mine că urăsc trapperii și l-am schimbat la timp. Însă acum că mă gândesc mai bine… Dre din Dr. Dre oricum vine de la André, deci mai bine îl puneam direct pe ăsta.
  5. Etianap: Panaite scris invers. A nu se confunda cu Panaete!

Pentru runda a doua am folosit niște nume legendare de echipe ICPC, primele patru fiind din FII:

  1. Infinity War: Bine, nu-i o echipă tocmai legendară.
  2. Lynx: Asta e echipa mea. N-avem cine știe ce rezultate împreună, dar mai vorbim după SEERC-ul următor.
  3. Clown Fiesta: Prima și deocamdată ultima echipă românească din afara Bucureștiului care s-a calificat vreodată la World Finals!
  4. Endgame: Posibil calificați la World Finals 2022.
  5. Scrambled Eggs: Echipa lui Bicsi.

La runda a treia se vede că n-am avut prea mult timp pentru nume:

  1. Alex Chills
  2. Alex Counts
  3. Alex Climbs
  4. Alex Combines
  5. Alex Concatenates

De runda finală nu mai zic:

  1. Final A
  2. Final B
  3. Final C
  4. Final D
  5. Final E

Acum că mi-am epuizat toate ideile de creative writing, cred că a venit momentul să fac ceva mai tehnic, adică să rezolv(ăm) niște probleme. Deci, pentru restul articolului voi prezenta șase probleme care mi-au plăcut mie în mod deosebit. Soluțiile lor folosesc niște idei care merită reținute, și cred că reprezintă în general un antrenament bun pentru concursuri. Pentru a citi soluțiile, trebuie să completați mai întâi captcha-ul de mai jos :hehe:

Captcha tractor

Infinity War

  • Autor: Iulian Oleniuc
  • Dificultate: :2/5::2/5::2/5::2/5::2/5:
  • Enunț: CSAcademy

Această problemă este un joc pe care l-am descoperit schimbând posturile de la TV șirurile random de pe OEIS. Deci ideea nu e originală, dar măcar demonstrația e făcută de mine.

Avem un joc cu două grămezi de pietre, de dimensiuni aa și bb și doi jucători, Alex și Paul, care „mută” alternativ. La fiecare pas, dacă este posibil, jucătorul curent alege o grămadă pe care o elimină, iar pe cealaltă o împarte în două grămezi mai mici, dar nevide. Jucătorul care nu mai poate muta pierde. Știind că ambele personaje joacă optim, să se determine cine câștigă jocul.

Ăsta e genul de problemă unde știi că toată soluția constă într-un if și o formulă simplă. De aceea s-au luat o grămadă de minusuri în primele minute ale rundei, lumea trimițând surse ca cea de mai jos, fără să gândească mai mult de două secunde :sad:

cout << (a % 2 ? 'P' : 'A') << '\n';

Ce-i drept, nu erau departe de formula corectă:

cout << (a % 2 && b % 2 ? 'P' : 'A') << '\n';

Demonstrație

Să vedem totuși de ce if-ul ăsta funcționează. Vom demonstra deci că Alex (primul jucător) câștigă dacă și numai dacă cel puțin una dintre grămezile inițiale conține un număr par de pietre. Să presupunem că aa este grămada respectivă. Ei bine, Alex poate alege să renunțe la bb și să-l împartă pe aa în 11 și a1a - 1

(a,b)(1,a1)(a, b) \to (1, a - 1)

Acum avem două cazuri. Dacă a1=1a - 1 = 1 atunci niciuna dintre cele două grămezi nu mai poate fi divizată, așa că jocul se termină și Alex câștigă. Altfel, la pasul următor, Paul va fi obligat să împartă grămada a1a - 1 în două. Însă noi știm că a1a - 1 este un număr impar! Așadar, cele două grămezi care vor rezulta din această operație vor fi cu siguranță una pară și una impară. Iar de aici, Alex poate repeta această strategie până va ajunge la configurația (1,1)(1, 1)

(a,b)(1,a1)(p1,i1)(1,p11)(p2,i2)(1,p21)(1,1)(a, b) \to (1, a - 1) \to (p_1, i_1) \to (1, p_1 - 1) \to (p_2, i_2) \to (1, p_2 - 1) \to \cdots \to (1, 1)

Deci, dacă o grămadă este pară, Alex are strategie sigură de câștig. Altfel, după prima mutare, Paul se va afla în situația de mai sus, așa că Alex va pierde. Iată cum paritățile celor două numere date determină din start câștigătorul :smile:

Sursa oficială

Problema Infinity War
#include <bits/stdc++.h>
using namespace std;
int main() {
int a, b; cin >> a >> b;
cout << (a % 2 && b % 2 ? 'P' : 'A') << '\n';
return 0;
}

Cuinelo

  • Autor: Iulian Oleniuc
  • Dificultate: :2/5::2/5::2/5::2/5::2/5:
  • Enunț: CSAcademy

Citeam pe CodeForces niște probleme legate de interclasarea a doi sau mai mulți vectori, și am observat că multe sunt de fapt probleme de programare dinamică. Așa că am încercat să fac și eu una care să combine aceste două concepte. Inițial mi s-a părut că soluția necesită arbori de intervale, chiar persistenți :lol: Din păcate a ieșit ceva mult mai ușor, dar totuși elegant. În plus, precalculările necesare l-au cam frustrat pe Bicsi :yey:

Avem doi vectori: aa de lungime mm și bb de lungime nn Aceștia pot fi interclasați (citiți enunțul pentru clarificare) în foarte multe moduri. Noi trebuie să determinăm numărul maxim de inversiuni pe care le poate avea un vector format prin interclasarea lor.

Soluție

Ideea de bază este simplă: Încercăm să rezolvăm problema în O(mn)O(m \cdot n) calculând dinamica dpm×n\mathrm{dp}_{m \times n} Unde dp[i][j]\mathrm{dp}[i][j] este numărul maxim de inversiuni pe care le poate avea un vector cijc_{ij} format prin interclasarea prefixului de lungime ii al lui aa cu prefixul de lungime jj al lui bb Cum ultimul element al lui cijc_{ij} este întotdeauna fie aia_i fie bjb_j obținem recurența

dp[i][j]=max(dp[i1][j]+inva[i][j],dp[i][j1]+invb[i][j])\mathrm{dp}[i][j] = \max(\mathrm{dp}[i - 1][j] + \mathrm{inv}_a[i][j], \mathrm{dp}[i][j - 1] + \mathrm{inv}_b[i][j])

unde inva[i][j]\mathrm{inv}_a[i][j] reprezintă numărul de inversiuni care se formează atunci când îl adăugăm pe aia_i la ci1,jc_{i - 1, j} Cu alte cuvinte, câte elemente din ci1,jc_{i - 1, j} sunt mai mari decât aia_i (De remarcat că acest număr nu depinde de ordinea elementelor din ci1,jc_{i - 1, j} invb[i][j]\mathrm{inv}_b[i][j] este definit într-un mod similar. Cele două matrice pot fi precalculate în O(mn)O(m \cdot n) tot într-o manieră recursivă. Deducerea recurențelor rămâne ca temă pentru cititor.

Sursa oficială

Problema Cuinelo
#include <bits/stdc++.h>
using namespace std;
int main() {
ios_base::sync_with_stdio(false);
cin.tie(nullptr);
int m; cin >> m; vector<int> a(m + 1); for (int i = 1; i <= m; i++) cin >> a[i];
int n; cin >> n; vector<int> b(n + 1); for (int j = 1; j <= n; j++) cin >> b[j];
vector invA(m + 1, vector<int>(n + 1));
for (int i = 1; i <= m; i++) {
for (int k = 1; k < i; k++)
invA[i][0] += a[k] > a[i];
for (int j = 1; j <= n; j++)
invA[i][j] = invA[i][j - 1] + (b[j] > a[i]);
}
vector invB(m + 1, vector<int>(n + 1));
for (int j = 1; j <= n; j++) {
for (int k = 1; k < j; k++)
invB[0][j] += b[k] > b[j];
for (int i = 1; i <= m; i++)
invB[i][j] = invB[i - 1][j] + (a[i] > b[j]);
}
vector dp(m + 1, vector<int>(n + 1));
for (int i = 1; i <= m; i++) dp[i][0] = dp[i - 1][0] + invA[i][0];
for (int j = 1; j <= n; j++) dp[0][j] = dp[0][j - 1] + invB[0][j];
for (int i = 1; i <= m; i++)
for (int j = 1; j <= n; j++)
dp[i][j] = max(
dp[i - 1][j] + invA[i][j],
dp[i][j - 1] + invB[i][j]
);
cout << dp[m][n] << '\n';
return 0;
}

Alex Combines

  • Autor: Iulian Oleniuc
  • Dificultate: :3/5::3/5::3/5::3/5::3/5:
  • Enunț: CSAcademy

Se dă un vector vv cu nn elemente, numere naturale. Se dau de asemenea qq întrebări de forma (l,r)(l, r) O întrebare (l,r)(l, r) are semnificația:

Care este numărul minim de subsecvențe continue în care putem partiționa secvența v[l,r]v[l, r] astfel încât să nu existe nicio valoare care să apară de două sau mai multe ori în vreuna dintre aceste subsecvențe?

Această problemă este un exemplu clasic de aplicație la binary lifting, iar faptul că nu ține de arbori o face cu atât mai interesantă. Cu modificări minime, soluția poate fi aplicată la orice problemă de genul ăsta – lucru ilustrat și de template-ul folosit în sursa oficială –, cu condiția ca proprietatea pe care trebuie să o respecte subsecvențele să ne permită să rezolvăm fiecare query într-o manieră greedy.

Soluție

Să vedem mai întâi cum putem rezolva un singur query de forma (l,r)(l, r) Păi, începem o primă subsecvență de la poziția ll și adăugăm elemente până când dăm de unul care apare deja în subsecvența curentă. Când găsim un astfel de element, creăm o nouă subsecvență pornind de la el, și repetăm procesul. Cu alte cuvinte, încercăm să extindem fiecare subsecvență nou creată cât mai mult la dreapta. Strategia este în mod evident corectă – să oprești extinderea subsecvenței curente mai devreme decât e cazul nu poate decât să o „aglomereze” pe următoarea, și, eventual, să o divizeze.

Să formalizăm puțin această idee. Ce ar fi util să calculăm noi pentru fiecare poziție ii de la 11 la nn ar fi o funcție ff unde f(i)f(i) să ne spună care este jjul maxim pentru care subsecvența v[i,j1]v[i, j - 1] respectă proprietatea din enunț. Valorile lui ff se pot calcula foarte ușor în O(n)O(n) parcurgând vectorul de la dreapta la stânga și menținând un vector auxiliar last\mathit{last} cu semnificație evidentă. Dacă ne gândim puțin, singurul lucru care-l împiedică pe f(i)f(i) să fie chiar f(i+1)f(i + 1) este elementul v[i]v[i] De aici obținem recurența de mai jos pentru calcularea lui ff

f(i)=min(f(i+1),lasti(v[i]))f(i) = \min(f(i + 1), \mathit{last}_i(v[i]))

Acum, răspunsul pentru un query (l,r)(l, r) poate fi privit drept valoarea minimă kk pentru care

f(f(f(l)))k de f>r\underbrace{f(f( {\cdots} f(l) {\cdots} ))}_{k \text{ de } f} \gt r

relație care se mai scrie

f(k)(l)>rf^{(k)}(l) \gt r

Altfel spus, kk este numărul minim de iterații ale lui ff pornind din ll necesare pentru a atinge o valoare strict mai mare decât rr De ce să calculăm această valoare în O(n)O(n) când o putem calcula în O(logn)O(\log n) Aici intervine tehnica de binary lifting. Mai țineți minte Căutarea binară a lui Pătrașcu? Cam aceeași idee se aplică și aici.

Luăm puteri 2i2^i cât mai mari, și încercăm să-l iterăm pe ff de 2i2^i ori. Dacă putem, adică dacă noul ff este în continuare mai mic sau egal cu rr adăugăm la răspuns valoarea 2i2^i Apoi, chiar dacă iterarea a fost efectuată sau nu, încercăm să iterăm funcția de încă 2i12^{i - 1} ori, apoi de 2i22^{i - 2} și tot așa. La final, mai adăugăm 11 la răspuns, pentru că mai este necesară o iterație pentru a-l depăși pe rr Numărul de puteri ale lui 22 parcurse sunt [log2(rl+1)][\log_2 (r - l + 1)] de unde și complexitatea de O(logn)O(\log n) per query. Desigur, valorile f(2i)(j)f^{(2^i)}(j) trebuie precalculate, iar asta se face exact la fel ca la problema Range Minimum Query.

Sursa oficială

Problema Alex Combines
#include <bits/stdc++.h>
using namespace std;
class SparseTable {
vector<vector<int>> dp;
public:
SparseTable(const vector<int>& fun) :
dp(log2(fun.size()) + 1, vector<int>(fun.size())) {
dp[0] = fun;
for (int i = 1; i < int(dp.size()); i++)
for (int j = 0; j < int(fun.size()); j++)
dp[i][j] = dp[i - 1][dp[i - 1][j]];
}
int partition(int l, int r) {
int ans = 1;
for (int i = dp.size() - 1; i >= 0; i--)
if (dp[i][l] <= r) {
l = dp[i][l];
ans += (1 << i);
}
return ans;
}
};
int main() {
ios_base::sync_with_stdio(false);
cin.tie(nullptr);
int n; cin >> n;
vector<int> v(n + 1);
for (int i = 1; i <= n; i++)
cin >> v[i];
vector<int> last(1e6 + 1, n + 1);
vector<int> go(n + 2);
go[n + 1] = n + 1;
for (int i = n; i >= 1; i--) {
go[i] = min(go[i + 1], last[v[i]]);
last[v[i]] = i;
}
SparseTable table(go);
int q; cin >> q;
for (int i = 0; i < q; i++) {
int x, y; cin >> x >> y;
cout << table.partition(x, y) << '\n';
}
return 0;
}

Clown Fiesta

  • Autor: Andrei Arhire
  • Dificultate: :3/5::3/5::3/5::3/5::3/5:
  • Enunț: CSAcademy

Problema asta are enunțul foarte alambicat, pentru că Andrei a încercat cu orice preț să-l formuleze sub forma unui joc, și n-am mai avut timp să-l modificăm. De asta Alex și Paul fac exact aceleași operații, de unde și enunțul a ieșit de două ori mai lung:

If the current position is odd, Alex replaces the current element aia_i with aiai1a_i^{a_{i - 1}}
However, if the current position is even, Paul replaces the current element aia_i with aiai1a_i^{a_{i - 1}}

Prin urmare, vă dau direct enunțul formal: Avem un vector aa format din nn numere prime. Dându-se un număr prim mm strict mai mic decât orice element din aa să se calculeze, pentru fiecare ii de la 11 la nn valoarea aiai1..a1modma_i^{a_{i - 1}^{.^{.^{a_1}}}} \modd m Cam mathy problema, dar are o soluție deosebit de elegantă.

Soluție

Mai întâi, voi arăta cum putem calcula abmodma^b \modd m unde bb este un număr foarte mare. Sper că este clar că nu putem pur și simplu să-l înlocuim pe bb cu bmodmb \modd m Nu așa funcționează matematica. În schimb, ne putem folosi de faptul că mm este coprim cu toate elementele din aa pentru că este prim și diferit de ele. Această condiție ne permite să aplicăm Teorema lui Euler, care ne spune că

aφ(m)1(modm)a^{\varphi(m)} \equiv 1 \pmodd{m}

unde aa și mm sunt coprime.

Astfel, observăm că putem reduce drastic valoarea exponentului bb

ababmodφ(m)(modm)a^b \equiv a^{b \modd \varphi(m)} \pmodd{m}

Similar, pentru un power-tower de lungime 33 obținem:

abcabcmodφ(φ(m))modφ(m)(modm)a^{b^c} \equiv a^{b^{c \modd \varphi(\varphi(m))} \modd \varphi(m)} \pmodd{m}

Și tot așa.

Cum noi avem de calculat nn expresii de felul ăsta, complexitatea poate să pară a fi O(n2logn)O(n^2 \log n) unde log\logul vine de la exponențierea logaritmică. Când calculăm un power-tower, avem de calculat O(n)O(n) exponenți, ultimul modφ(m)\modd \varphi(m) penultimul modφ(φ(m))\modd \varphi(\varphi(m)) și tot așa. Însă, și aici urmează partea interesantă, pentru mmul maxim dat, funcția φ\varphi va ajunge la valoarea 11 în doar vreo 3030 de pași! Exponentul asociat pasului la care se petrece acest lucru va fi calculat deci modulo 11 adică va fi 00 indiferent de ce se află deasupra sa. Așadar, pentru fiecare power-tower, ne interesează doar ultimele cel mult 3030 de exponențieri. În contextul problemei, 3030 este cam log2m\log_2 m de unde complexitatea finală este de ordinul O(nlognlogm)O(n \log n \log m)

Sursa oficială

Problema Clown Fiesta
#include <bits/stdc++.h>
using namespace std;
int64_t pwr(int64_t x, int64_t n, int m) {
if (!n)
return 1;
if (n % 2)
return (x % m) * pwr((x % m) * (x % m) % m, n / 2, m) % m;
return pwr((x % m) * (x % m) % m, n / 2, m);
}
vector<pair<int, int>> getDiv(int n) {
vector<pair<int, int>> div;
for (int d = 2; d * d <= n; d++)
if (n % d == 0) {
div.emplace_back(d, 0);
while (n % d == 0) {
div.back().second++;
n /= d;
}
}
if (n > 1)
div.emplace_back(n, 1);
return div;
}
int phi(const vector<pair<int, int>>& div) {
int ans = 1;
for (auto [p, e] : div) {
ans *= p - 1;
for (int i = 1; i < e; i++)
ans *= p;
}
return ans;
}
int main() {
ios_base::sync_with_stdio(false);
cin.tie(nullptr);
int n, m; cin >> n >> m;
n *= 2;
vector<int64_t> v(n);
for (int i = 0; i < n; i++)
cin >> v[i];
vector<int> phiItr;
while (m > 1) {
phiItr.push_back(m);
m = phi(getDiv(m));
}
function<int64_t(int, int)> fun = [&](int i, int j) -> int64_t {
if (i == -1)
return 1;
if (j >= int(phiItr.size()))
return 0;
return pwr(v[i], fun(i - 1, j + 1), phiItr[j]);
};
for (int i = 0; i < n; i++)
cout << fun(i, 0) << ' ';
cout << '\n';
return 0;
}

Dr. Anei

  • Autor: Andrei Arhire
  • Dificultate: :4/5::4/5::4/5::4/5::4/5:
  • Enunț: CSAcademy

În această problemă ni se dă un arbore cu portocale (un portocal), având costuri pe noduri, pe care trebuie să efectuăm niște operații. Acestea pot fi de următoarele două tipuri:

  1. Update: Se dă o tripletă (x,y,z)(x, y, z) Rădăcina arborelui devine xx iar dintre fiii lui xx îl alegem pe acela al cărui subarbore conține nodul yy Valorile tuturor nodurilor din acest subarbore cresc cu zz unități.
  2. Query: Să se afișeze valoarea nodului xx

Asta e o problemă foarte bună pentru cei care învață tehnica de liniarizare. Operațiile date ar putea fi executate foarte ușor și eficient pe un vector, adică pe o structură de date liniară. Arborele nu se încadrează în această categorie, așa că o să încercăm noi să-l liniarizăm. Adică, să-l transformăm într-un vector și să stabilim cum anume trebuie să efectuăm operațiile pe acesta, astfel încât noul vector obținut să codifice arborele dorit.

Soluție

Desigur, nu putem sta să reînrădăcinăm arborele la fiecare query, așa că vom fixa rădăcina sa în 11 și îl vom liniariza. Modul în care facem asta mai exact diferă de la problemă la problemă. În cazul nostru, liniarizarea constă în a face un DFS pe arborele dat în felul următor:

void dfs(int node, int fath) {
pos[node].push_back(euler.size());
euler.push_back(node);
for (int nghb : ad[node])
if (nghb != fath) {
dfs(nghb, node);
pos[node].push_back(euler.size());
euler.push_back(node);
}
}

DFS-ul ăsta este bazat pe ideea de parcurgere Euler: De fiecare dată când trecem printr-un nod xx atât din tatăl său, cât și dintr-un fiu atunci când urmează să facem DFS din fratele din dreapta al acestuia, adăugăm valoarea lui xx la finalul vectorului euler\mathrm{euler} De asemenea, reținem și un vector de liste pos\mathrm{pos} unde posx\mathrm{pos}_x reține pozițiile din euler\mathrm{euler} la care apare xx

Iată un exemplu de liniarizare în conformitate cu problema noastră. Doar că în euler\mathrm{euler} n-am mai folosit costuri, ci am trecut direct nodurile:

Exemplu liniarizare

Cum asupra vectorului euler\mathrm{euler} va trebui să efectuăm update-uri pe intervale, este necesar ca din acesta să construim o structură de date corespunzătoare – fie un arbore de intervale cu lazy update, fie un arbore indexat binar. Eu am ales un AIB, pentru că este mai ușor de implementat și mai rapid.

Query

Pentru operațiile de tip query, trebuie doar să verificăm ce valoare se află în AIB pe una dintre pozițiile pe care se află nodul dat xx Desigur, vom alege poziția posx[0]\mathrm{pos}_x[0]

cout << bit.query(pos[x].front()) << '\n';

Update

La operațiile de tip update lucram cu o tripletă de forma (x,y,z)(x, y, z) Trebuie să căutăm fiul uu al lui xx care în versiunea rootată în xx a arborelui îl conține pe yy În versiunea noastră a arborelui, rootată în 11 acest uu este fie un fiu al lui xx fie tatăl lui xx

O observație importantă despre liniarizare: Nodurile dintre două apariții consecutive ale lui xx determină un subarbore al lui xx Asta înseamnă că, dacă uu este un fiu al lui xx atunci pur și simplu dăm update pe intervalul (l,r)(l, r) Unde ll și rr sunt pozițiile aparițiilor lui xx care determină o subsecvență de lungime minimă ce include toate aparițiile lui yy Cum listele din pos\mathrm{pos} sunt în mod intrinsec sortate crescător, putem căuta binar aceste poziții.

if (pos[x].front() < pos[y].front() && pos[y].back() < pos[x].back()) {
const int l = lower_bound(pos[x].begin(), pos[x].end(), pos[y].front()) - pos[x].begin() - 1;
const int r = lower_bound(pos[x].begin(), pos[x].end(), pos[y].front()) - pos[x].begin();
bit.update(pos[x][l] + 1, pos[x][r] - 1, z);
}

Probabil am folosit cam multe cuvinte, dar dacă veți face singuri niște exemple folosind poza de mai sus, sunt sigur că o să înțelegeți perfect care e treaba.

Mai avem un caz, dat de ramura else a if-ului precedent, cel în care uu este tatăl lui xx În acest caz, dăm update la toate nodurile aflate în exteriorul subarborelui cu rădăcina în xx

else {
bit.update(0, pos[x].front() - 1, z);
bit.update(pos[x].back() + 1, 2 * n - 2, z);
}

Complexitate finală: O((n+q)logn)O((n + q) \log n)

Sursa oficială

Problema Dr. Anei
#include <bits/stdc++.h>
using namespace std;
class FenTree {
int n;
vector<int64_t> bit;
public:
FenTree(int n) :
n(n), bit(n + 1) { }
void update(int left, int right, int val) {
if (left <= right) {
for (int i = left + 1; i <= n; i += i & -i)
bit[i] += val;
for (int i = right + 2; i <= n; i += i & -i)
bit[i] -= val;
}
}
int64_t query(int pos) {
int64_t sum = 0;
for (int i = pos + 1; i >= 1; i -= i & -i)
sum += bit[i];
return sum;
}
};
int main() {
ios_base::sync_with_stdio(false);
cin.tie(nullptr);
int n, q; cin >> n >> q;
vector<int> cost(n + 1);
for (int i = 1; i <= n; i++)
cin >> cost[i];
vector<vector<int>> ad(n + 1);
for (int i = 1; i < n; i++) {
int x, y; cin >> x >> y;
ad[x].push_back(y);
ad[y].push_back(x);
}
vector<int> euler;
vector<vector<int>> pos(n + 1);
function<void(int, int)> dfs = [&](int node, int fath) {
pos[node].push_back(euler.size());
euler.push_back(node);
for (int nghb : ad[node])
if (nghb != fath) {
dfs(nghb, node);
pos[node].push_back(euler.size());
euler.push_back(node);
}
};
dfs(1, 0);
FenTree bit(2 * n - 1);
for (int i = 0; i < 2 * n - 1; i++)
bit.update(i, i, cost[euler[i]]);
for (int i = 0; i < q; i++) {
int t; cin >> t;
if (t == 1) {
int x, y, z; cin >> x >> y >> z;
if (pos[x].front() < pos[y].front() && pos[y].back() < pos[x].back()) {
const int l = lower_bound(pos[x].begin(), pos[x].end(), pos[y].front()) - pos[x].begin() - 1;
const int r = lower_bound(pos[x].begin(), pos[x].end(), pos[y].front()) - pos[x].begin();
bit.update(pos[x][l] + 1, pos[x][r] - 1, z);
}
else {
bit.update(0, pos[x].front() - 1, z);
bit.update(pos[x].back() + 1, 2 * n - 2, z);
}
}
else {
int x; cin >> x;
cout << bit.query(pos[x].front()) << '\n';
}
}
return 0;
}

Etianap

  • Autor: Răzvan Panaite
  • Dificultate: :5/5::5/5::5/5::5/5::5/5:
  • Enunț: CSAcademy

Problema asta a fost scrisă cu un an înainte de FIICode. Răzvan a zis să facă și el o problemă pentru PbInfo, asta după ce l-am inspirat eu cu problemele mele de doi bani: Sierpinski și Secv011. Însă problema n-a mai fost făcută publică niciodată, pentru că admin-ul PbInfo n-a fost mulțumit de calitatea enunțului. A zis că intervalele (mulțimi continue) ar trebui să fie înlocuite de secvențe (mulțimi discrete).

Răzvan n-a mai avut chef să facă acest replace, și iată-ne peste un an la FIICode cu o problemă bombă. Și cu un enunț pe măsură. Am murit când l-am tradus în engleză și mi-am dat seama că meșterul-zidar Paftenie s-a transformat într-un lider mason (master-mason) :haha:

Avem un vector vv format din nn numere naturale și trebuie să răspundem la qq întrebări de forma (x,y,z)(x, y, z) cu semnificația:

Câte dintre elementele v[x],v[x+1],,v[y]v[x], v[x + 1], \ldots, v[y] sunt coprime cu zz

Soluție

Fiind o problemă care conține cuvintele câte și coprime, este foarte posibil să avem nevoie de principiul includerii și excluderii. Având un set de numere naturale și o valoare aa putem număra foarte ușor câte dintre acestea sunt coprime cu aa astfel: Mai întâi, inițializăm răspunsul cu dimensiunea acestui set. Apoi, ne uităm la divizorii primi ai lui aa p1,p2,,pkp_1, p_2, \ldots, p_k

Este clar că din răspuns trebuie să scădem numărul multiplilor lui p1p_1 Dar și ai lui p2p_2 p3p_3 etc. Însă acum avem o problemă – am scăzut de mai multe ori numerele divizibile cu cel puțin două ppuri, așa că trebuie adunați la loc. După care trebuie să scădem numerele divizibile cu cel puțin trei ppuri și așa mai departe.

Pentru un număr fixat, partea de includere și excludere presupune să generăm toate submulțimilor de divizori primi ai acestui număr. (Pe parcurs, menținem produsul elementelor din submulțimea curentă, precum și numărul lor.) Putem face asta folosind fie backtracking, fie dinamică pe biți. Numerele din vv pot avea cel mult 88 factori primi, așa că ambele metode au complexitatea O(28)O(2^8)

Vom răspunde la query-uri offline (le procesăm simultan pe toate), folosind o tehnică numită baleiere. În acest scop, transformăm fiecare query ii de forma (x,y,z)(x, y, z) în două evenimente de forma (x1,i)(x - 1, -i) și (y,+i)(y, +i) semnificând faptul că imediat după poziția x1x - 1 „începe” query-ul ii iar imediat după poziția yy „se termină” query-ul ii După ce terminăm de creat aceste evenimente, începem să parcurgem vectorul dat de la stânga la dreapta, menținând un vector de frecvență pentru numerele ce urmează a fi generate prin backtracking.

La fiecare pas ii actualizăm vectorul frq\mathrm{frq} aplicând PINEX pe v[i]v[i] după care baleiem evenimentele din qry\mathrm{qry} actualizând răspunsurile necesare: Ne uităm la zzul corespunzător query-ului curent și facem PINEX pe acesta. Apoi, dacă indexul de query ii este negativ, adică query-ul i-i tocmai începe, scădem din ans[i]\mathrm{ans}[i] valorile din frq\mathrm{frq} de pe pozițiile ce rezultă din PINEX. Altfel, dacă ii este pozitiv, adică query-ul +i+i se termină, adunăm la ans[i]\mathrm{ans}[i] valorile respective. Asta înseamnă că am adunat și ce a rezultat din prefixul x1x - 1 dar este OK din moment ce am scăzut mai devreme aceste valori. Exact ca la sume parțiale.

Complexitatea finală este O(n28)O(n \cdot 2^8) Recomand să vă uitați cu atenție peste sursa oficială, ca să remarcați cât de utilă este o funcție de genul factorizationAndBkt cu callback (funcție transmisă ca parametru) în acest context.

Sursa oficială

Problema Etianap
#include <bits/stdc++.h>
using namespace std;
class Sieve {
vector<bool> sieve;
vector<int> primes;
public:
Sieve(int n) : sieve(n + 1) {
sieve[0] = sieve[1] = true;
for (int i = 2; i * i <= n; i++)
if (!sieve[i])
for (int j = i * i; j <= n; j += i)
sieve[j] = true;
for (int i = 2; i <= n; i++)
if (!sieve[i])
primes.push_back(i);
}
auto begin() { return primes.begin(); }
auto end() { return primes.end(); }
};
int main() {
ios_base::sync_with_stdio(false);
cin.tie(nullptr);
int n; cin >> n;
vector<int> arr(n + 1);
for (int i = 1; i <= n; i++)
cin >> arr[i];
int q; cin >> q;
vector<int> ans(q + 1);
vector<vector<pair<int, int>>> qry(n + 1);
for (int i = 1; i <= q; i++) {
int x, y, z; cin >> x >> y >> z;
qry[x - 1].emplace_back(z, -i);
qry[y].emplace_back(z, +i);
ans[i] = y - x + 1;
}
Sieve sieve(1e3);
auto factorizationAndBkt = [&](int num, function<void(int, int)> callback) {
vector<int> div;
for (int d : sieve) {
if (d * d > num)
break;
if (num % d == 0) {
div.push_back(d);
while (num % d == 0)
num /= d;
}
}
if (num > 1)
div.push_back(num);
function<void(int, int, int)> bkt = [&](int pos, int prod, int cnt) {
if (pos == int(div.size())) {
if (prod > 1)
callback(prod, cnt);
return;
}
bkt(pos + 1, prod, cnt);
bkt(pos + 1, prod * div[pos], cnt + 1);
};
bkt(0, 1, 0);
};
vector<int> frq(1e6 + 1);
for (int i = 1; i <= n; i++) {
factorizationAndBkt(arr[i], [&](int prod, int cnt) {
frq[prod] += (cnt % 2 ? +1 : -1);
});
for (auto it : qry[i])
factorizationAndBkt(it.first, [&](int prod, int) {
if (it.second < 0)
ans[-it.second] += frq[prod];
else
ans[+it.second] -= frq[prod];
});
}
for (int i = 1; i <= q; i++)
cout << ans[i] << '\n';
return 0;
}

Cam atât despre FIICode 2021. Dacă vă numărați printre premianți, sper că v-au plăcut diplomele făcute de mine :smile: Îmi pare rău că au fost printate cu tot cu marginile alea albe, dar asta e. Ne vedem data viitoare cu o nouă ediție a concursului care și-a făcut un renume din a readuce la viață platforma CSAcademy o dată pe an! :party: Și promit că am terminat cu articolele pe care nu le așteaptă nimeni.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții blogul, poți cumpăra un abonament de 2$.

patreon

Lasă un comentariu!

0 comentarii